Credinţa este instinctul acţiunii

„Cât mai ai de gând să continui aşa, l-a întrebat în timp ce expira fumul gros al unei ţigări de foi. Câte resurse mai ai?”

S-a aşezat pe scaun şi a luat o gură mare de votcă. Stătea pentru prima dată de vorbă cu el. Apucase să-i povestească doar o parte minusculă din viaţa lui. Şi nu avea de gând să se oprească. I-a răspuns calm, privindu-l adânc în ochi:

„Viaţa asta e de fapt o luptă. O luptă a tuturor oamenilor cu ei înşişi.”

A căzut puţin pe gânduri. Părea că ascultă finalul unei melodii cu deosebită atenţie. Ultimele acorduri. De fapt, se uita la ecranul mare de pe peretele din faţa lui. Într-adevăr, se încheia o melodie. Rabbit in your headlights. A continuat:

„…Toate celelalte lupte sunt iluzorii. Sunt efectul neputinţei oamenilor de a câştiga lupta pe care o duc cu ei înşişi. Dacă nu reuşeşti pe plan intern, ieşi în exterior şi cauţi ceva mai puţin îndărătnic.”

„Tu nu faci altceva decât să te autodistrugi. Nici ştii încotro te-ndrepţi. Nu ţii cont de riscuri, nu ţii cont de viaţa ta.”

„Simt că nu mai am timp. Simt că zilele trec pe lângă mine dacă mai aştept. Nu mai vreau să mă trezesc dimineaţa şi să-mi doresc să adorm iarăşi. E infernal să nu ai pentru ce sau cine deschide ochii. Tu nu ştii cum e pentru că ai avut o viaţă lină, care ţi-a oferit multe. Nu are importanţă ce ai făcut pentru toate lucrurile astea. Le ai şi gata. Şi eu fac multe pentru a le avea, dar eşuez de fiecare dată. Eu le doresc. E o diferenţă între a avea şi a-ţi dori. Când ai ceva, te plictiseşti, când îţi doreşti tremuri în fiecare clipă, tânjeşti.”

„Da, te plictiseşti şi mergi mai departe, cauţi, găseşti, te plictiseşti din nou şi tot aşa până la moarte. Oamenii sunt ca morţii care plutesc pe o mare liniştită şi tulbure de după furtună. Nişte pete care se îndreaptă încotro le duce curentul. Ei nu ştiu către ce şi nici dacă vor ajunge undeva, pentru că sunt morţi. Dacă locul visat este malul, atunci malul nu le va mai oferi nici o fericire, pentru că sunt morţi.”

„Eu ştiu ce-mi doresc.”

„Şi cât timp te vei mai arunca cu capul înainte pentru a găsi ceea ce cauţi?”

„Mă voi arunca cu capul înainte până când o să mi-l sparg în mii de locuri, până când o să fiu plin de sânge. Şi nici atunci nu mă voi opri. Mă voi opri doar atunci când voi găsi ceea ce caut. Chiar dacă asta va însemna să nu mai am cap, să-mi pierd minţile definitiv, să ajung una cu pământul, ca morţii care plutesc în derivă…”

A tăcut. A mai luat o gură de votcă şi:

„Chiar şi mort voi ştii că am găsit ceea ce caut de-o viaţă.”

…………………………………………………………………………….

Riyh-unkle

P.S. – Titlul este luat la întâmplare din Cartea Neliniştirii, de Fernando Pessoa, pagina 334, paragraful 304, Humanitas 2009.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Credinţa este instinctul acţiunii&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s