Nori de ceară

Nu ştiu cum să încep. Nici nu ştiu dacă se poate începe cumva. De fapt nimic nu e început şi totul e sfârşit. E ca şi cumEgon Schiele Crouching Woman, 1917 Pencil on paper Photography courtesy The Abelló Collection Photographer: José Loren te afli într-un ocean. Oceanul e mare şi tu pluteşti undeva prin mijlocul lui. Mi-ar putea veni o idee. Dar ideile sunt scumpe. Le primeşti când cineva se înduplecă să ţi le dea. Sunt aşa de scumpe încât ai impresia că n-o să le ai niciodată. În faţa ideilor eşti ca un copil neapărat. Ele te invadează şi tu nu poţi decât să te laşi cotropit. Ar fi bine să faci ceva. Dar ceva-ul ăla întârzie să apară. Ar fi bine să taci ca să asculţi mai bine ce ţi se transmite. Unele cuvinte nu pot fi ascultate decât tăcând. Ar fi bine să te joci cu toţi oamenii pe care-i cunoşti. Ei nu vor ştii niciodată cine eşti cu adevărat. Te vor ştii numai pe tine, persoana aia care trăieşte şi atât. Dacă ţi-ai dezvălui adevăratul eu a fi condamnat pe viaţă la singurătate. Şi nu e vorba de singurătatea aia în care eşti numai tu cu tine, ci de aialaltă în care nici măcar tu cu tine nu mai eşti. Da, e crud… mărul, dar poate fi şi mai crud dacă-l tai devreme. E albastru cerul, dar poate fi şi de alte culori, depinde ce fel de ochelari porţi. Nu ştiu cum să încep. Mă pierd în atâtea începuturi care nu au avut nici un sfârşit. Şi tu te pierzi. Poţi să-ţi pierzi diverse lucruri la care ţii mult sau poţi să-ţi uiţi vârful nasului ca să ajungi mai departe decât vei ajunge vreodată. Totul e posibil. Eu nu pot să fac ceva, ca mai apoi să-mi spui că tu poţi. E o disimulare a realului. Chiar asta e. Ce-ar fi să nu mă mai pierd în detalii şi să încep o dată să scriu ceva. Ce-ar fi să mă pun pe mine aici, pe pagina asta şi fiecare să-şi dea cu părerea despre mine. A te da cu părerea despre mine e ca şi cum ai ştii mai multe despre mine decât ştiu eu însumi. Şi eu ştiu al dracu de multe despre mine. Ai putea ajunge geniu dacă ai descoperi în mine ceva străin mie. Şi eu ştiu. Există genii. Eu am întâlnit pe cineva. Deci şi tu poţi să ajungi ceea ce puţini pot. E simplu. Trebuie numai să mă analizezi. Să mă tranşezi în fâşii subţiri şi să mă pui la microscop. Dar, surpriză, feliile sunt una, eu sunt alta. E ca şi cum te uiţi cu atenţie la proprii ochi în oglindă şi te întrebi cu stupoare de unde vin ochii ăştia, fără să faci vreo legătură între ei şi tine. Nu ştiu cu ce să încep. Dacă aş ştii n-aş mai scrie aici nici o literă. Aş începe pur şi simplu. Şi scrisul ăsta e ca un drog care, mai devreme sau mai târziu, consumat în prostie, te duce acolo de unde nu s-a mai întors nimeni. Sau cel puţin aşa se zice. Că nu s-a mai întors nimeni. Oricum, una peste alta e un drog care dă dependenţă. De ce scrie omul? Ca să aibă ce şterge. Sau ca să se facă cunoscut. Cui? Cine vrea să cunoască pe cineva? N-am înnebuni toţi dacă ne-am cunoaşte unii pe alţii. Am lua-o razna şi spitalele de nebuni ar fi pline ochi de ochii noştri beliţi către o posibilă evadare. Dar până la urma urmelor şi nebunia e doar o altă formă de normalitate. Una damnată de normalitatea de la putere. Dar ce aberez eu aici. Am cunoscut o persoană care este mai nebună decât toţi nebunii şi pe care nu pot s-o înţeleg, care îmi scrie pe hârtii cine este şi eu în prostia mea nu pot să descifrez ce vrea să zică. Sunt un prost până la urmă. Nu mi-e ruşine cu prostia mea. Măcar fac ceva. Mă gândesc la ea. Când mă gândesc la propria prostie parcă nu mai par aşa de prost. Eu nu pot să mă exteriorizez, nu pot să fiu eu. Dacă mi-aş dezvălui adevăratul eu atunci cine dracu aş mai fi? Nici nu m-aş mai recunoaşte. Aş fi un străin pentru mine însumi. Un şi mai mare străin pentru toţi cei pe care îi cunosc. Merită riscul? Cineva mă cunoaşte însă fără să-i fi vorbit vreodată despre mine. Asta mă surprinde. Există oameni care ştiu despre mine. Eu cel care credeam că sunt ca o ladă veche şi ferecată cu toate lacătele chinezeşti din lume. Cineva are cheile şi pentru tine. Nu există secrete. Există doar oameni care ştiu despre alţi oameni fără să fi vorbit vreodată cu ei. Aici nu mă refer la chestii paranormale. E doar un fapt. O existenţă în sine. La dracu cu cauza şi efectul. În cazul ăsta cauza este efectul şi efectul cauza. Nu ştiu cu ce să încep. Niciodată n-am ştiut. Niciodată n-am ştiut ce fac. Ce voi face. Unde mă voi opri sau dacă mă voi opri vreodată. Niciodată n-am anticipat vreun sfârşit, nici măcar unul definitiv. Niciodată n-am ajuns undeva ca să am de unde să mă întorc. Am fost tot timpul în mine însumi. Şi ceea ce scriu acum e tot din mine însumi pentru că nu mă pot detaşa de eu-l ăsta care cuprinde tot ce sunt. Aşadar, o să mă amăgesc, am început. Am început ce n-am mai început. Am călcat cu dreptul pe o cărare la care visez de mulţi ani. E primul pas. Ce dacă e primul. Va mai veni şi stângul după el. Şi tot aşa. Stâng, drept. Ca la armată. Totul se face cu răbdare sau ca o furtună. Ori una ori alta. Nu există cale de mijloc la fel cum nu există căi de scăpare. Începutul meu e ca al oricărui om care a început mai devreme sau va începe mai târziu. Tot dracu ăla e. Numai că e al meu. Şi eu trag cu dinţii de el, mi-l atribui. E al meu. Urlu. Poate mă aude cineva. Problema mea e următoarea, la fiecare pas pe care-l voi face pe acest drum ideal mă voi gândi că nu ştiu de unde să încep… Îmi placi mult de tot, dar eu nu vreau sa iti plac…

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Nori de ceară&8221;

  1. Am o vagă idee…Încă simt că cineva mi-a furat cheile şi mă poate descuia oricând…E în acelaşi timp plăcut şi cutremurător… Cine eşti tu? 🙂

  2. Nimeni! Nimeni nu are idei,nici indemnuri,nimeni nu traieste nici viseaza,nimeni nu are trecut nici vointe,nimeni este nimeni in plenitudinea lui si se bucura de statutul de nimeni printre atati „cineva” ai „cuiva”!:-)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s