„A fost odată ca întotdeauna…”

Dimineaţă mohorâtă de Bucureşti. E toamnă, la ce să mă aştept. Mi-am băut cafeaua şi mi-am fumat ţigările, în timp ce mă uitam lung pe geamul deschis de la bucătărie. Nu ştiu la ce m-am gândit. Afară, linişte, luni dimineaţa. Ce zi gri pentru un început de săptămână. Cafeaua se termină întotdeauna mai repede decât ţigările. Am mâncat şi m-am postat în faţa monitorului pe care îl urăsc aşa de mult pentru că face din mine un mecanism. Mi-era lene. De lene nici nu am pornit muzica. Mi-era cald. De ce să opresc caloriferul. Mi-era sete. Drum lung până la sticla de apă de lângă pat. Aş mai fi băut o cafea şi atunci aş mai fi fumat încă o ţigară. La dracu cu cafeaua, nu mai beau. Mă simţeam obosit şi legat de scaun. Aş mai fi dormit o clipă, dar eu nu pot dormi pe scaun. Aş fi mers la frizer. Părul îmi intră-n ochi. Pentru asta ar fi trebuit să mă îmbrac cu haine de ieşit în societate. Cu treningul de pe mine s-ar uita lumea la mine ca la un urs evadat de la zoo. Mai mult, la frizer ar fi fost coadă. Ar fi trebuit să stau la coadă, iar eu nu am chef de stat la coadă. Am chef de stat aici, în faţa calculatorului să fac…ce?… Să mă uit la ce-mi arată monitorul pe care-l urăsc. Între timp am dat peste ceva acolo unde nu credeam. Am început să citesc: „A fost odată ca întotdeauna…” Unii oameni au nevoie de ei înşişi pentru a începe ziua cu dreptul. Păcat că eu sunt stângaci la propriu din naştere. Am citit şi am fumat o ţigară. Să fiu eu însumi şi o poveste, asta era tot ce voiam de la ziua de azi…

Iată câteva rânduri din Un om sucit, de Bogdan Varvari. Textul întreg este aici.

În a doua bancă din rândul de la geam, un băiat a ridicat mâna.

„Da, poftim”, îi zice profesorul, deşi ştie ce va urma.

„Îmi daţi voie merg la toaletă?”, îl întreabă elevul.
E întrebarea care i se pune cel mai des. E aproape singura întrebare care i se pune. De cinci ani, de când e profesor, elevii nu au avut nevoie de el decât pentru a le permite să meargă la toaletă…

Preferă mimeze nu a simţit nimic. E obişnuit cu asta, de ani de zile mimează nu simte niciodată nimic. Altfel i-ar fi prea greu trăiască

Niciodată n-a fost bun pentru altceva decât mărească miza pe care ceilalţi îl pot înşela

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;„A fost odată ca întotdeauna…”&8221;

  1. Sa-mi fie cu iertare deranjul …mai fain e sa mimezi reactia si ceilalti sa te creada! A mima nimic este usor ,a mima ceva necesita efort si cunoastere deplina a anumitor lucruri!
    Iesi afara respira aerul!
    Fuck a woman,drink a wine,smoke a cigarette,just be….

  2. „They know that there is a way the world is supposed to be, and a magnificent role for themselves in that more beautiful world. Broken to the lesser lives we offer them, they react with hostility, rage, cynicism, depression, escapism, or self-destruction—all the defining qualities of modern adolescence. Then we blame them for not bringing these qualities under control, and when they finally have given up their idealism we call them mature. Having given up their idealism, they can get on with the business of survival: practicality and security, comfort and safety, which is what we are left with in the absence of purpose. So we suggest they major in something practical, stay out of trouble, don’t take risks, build a résumé. We think we are practical and wise in the ways of the world. Really we are just broken and afraid. We are afraid on their behalf, and, less nobly, we are afraid of what their idealism shows us: the plunder and betrayal of our own youthful possibilities. ”
    http://www.ascentofhumanity.com/chapter6-4.php
    Si profesorii – cei care transforma oamenii in suruburi, nu sunt intotdeauna transformati complet. Mai au vise, etc. Sistemul ii limiteaza.
    „To most of the roles society offers, I say, „You are made for more than that.” We inhabit, in the words of Ivan Illich, „a world into which nobody fits who has not been crushed and molded by sixteen years of formal education.”
    http://www.ascentofhumanity.com/chapter5-5.php

  3. Poate li se pare si lor anormal (unora) – sa tine copii nemiscati cu orele, si sa li se ceara voie la toaleta.
    Cum e aia sa ceri voie la toaleta ? Spalare pe creier totala – daca o faci serios si daca profesorul crede ca trebuie sa o faci. Asta e.

  4. Sunt mai multe feluri de profesori.
    Unii au au nevoie de control şi în clasă e linişte şi ordine. Tot ce se întâmplă se întâmplă cum vor ei. Elevii învaţă ce vor ei. Stilul lor a-şi propaga învăţăturile e impus ca fiind singurul.
    Alţii sunt dezinteresaţi şi nu au nici un fel de pretenţii de la elevi. De obicei ăştia sunt pe placul elevilor. Partea proastă e că nimeni nu învaţă nimic de la nimeni.
    Alţii simt că n-au cum să fie profesori cu elevii pentru care materia predată nu mai este „la modă”. Ăştia sunt cel mai puţin dotiţi de mase.
    Masele au nevoie de frică pentru a funcţiona cum se cuvine. Masele au nevoie de cineva care să le spună franc ce trebuie să facă. Masele au nevoie de lanţuri pentru că încă de la naştere sunt ţinute în lanţuri. Vezi bebeluşul strâns în coconul care nu-i dă voie să facă nici o mişcare.
    Cum poţi să ai tupeul să ne vorbeşti, fără să ne impui, despre ceva învechit, perimat, deci nefolositor? Cam aşa gândesc elevii.
    Şi normal mai sunt multe tipuri de profesori… Ce vreau să zic e că în stadiul de faţă treburile sunt foarte încurcate în ceea ce priveşte educaţia. Este şi nu este nevoie de educaţie deopotrivă. Treburile au cam luat-o razna. Sunt pentru libertatea de a face ce vrei. Dar în lumea asta, tocmai pt că oamenii nu ştiu să facă ce vor se întâmplă tot felul de anomalii o dată puşi faţă în faţă cu propria lor libertate.
    După mine e nevoie de un alt tip de educaţie. Poate chiar să nu se mai numească educaţie, dar măcar să facă ceva mai mult pentru om în sine si pentru oameni în general. Să deschidă ochii…

  5. Libertate – copii se duc la scoala daca sunt interesati, fara note ,examene, etc. Apoi profesorii predau daca vor. Un profesor nu e un angajat. E un om care simte ca are ceva de spus. Copii se duc sa invete la care vor si care ii invata lucrurile care ii intereseaza.
    F bine. Asta intr-o societate fara bani, apoi nu invata nimic pentru „slujba”. Invata daca le place, la fel si „profesorii”. Fara slujbe, fara bani. Putem asigura cu foarte putina munca – cele de baza pentru toti. In rest ce mai vrei sa faci pt tine, pentru altii, sau sa studiezi sau sa predai altora – astea oamenii le vor face nu pt bani, pt ca fara scoala nu ai slujba. Din curiozitate, pasiune, hobby. Sa-si umple timpul.
    „Da ce ne facem daca nimeni nu e curios”. Asta e. Tu esti curios tu invata. Toata lumea se baga in treaba altora. Daca ei sunt fericiti – lasa-i sa fie. Lumea ar arata cu totul altfel, daca oamenii ar fi liberi sa faca ce vrea. Unii spun „ar fi plina tara de ignoranti”. Gresit – oamenii liberi (cu timp liber) sunt curiosi. Acum e plina tara de spalati pe creier.
    http://paimei01.blogspot.com/2009/11/to-learn.html

  6. Recomand cartea „The Continuum Concept”. Nu pot povesti aici tot. Copii nu sunt „rai” , „lenesi”, etc, nu au nevoie de „educatie”, „bataie” etc. Nu au nevoie sa fie fortati sa invete. Decat in „civilizatie”.

  7. Am înţeles ideea ta.

    Dar. Întotdeauna există un „dar” :). Un copil de 6 ani nu cred că poate merge la scoală din proprie iniţiativă. Cel puţin nu Aici, unde părinţii coordonează totul cu copiii lor de la naştere până la moarte. Şi cine zice că nu e aşa îi recomand să fie mai atent, să analizeze mai cu grijă relaţia părinte-copil.

    Un profesor nu poate educa fără bani un număr foarte mare de elevi. Da, într-o societate fără bani, utopică, este posibil, oricum va trebui, chiar şi în cazul ăsta un schimb între elev şi profesor. Cu toţii trebuie să trăim din ceva. Fie bani sau alimente. Mi-ar plăcea să se poată învăţa orice, oricât, oricum fără ideea de a avea o slujbă în viitor. Dar asta mi-e teamă că este imposibil în prezent.

    Sistemul: „învaţă cine e curios” merge atâta timp cât masele nu fac în aşa fel încât să fie toţi ignoranţi. De obicei majoritatea este cea care face regulile. Aici. Ar trebui schimbat sistemul din rădăcini. Ar trebui redefinit conceptul de societate. Ar trebui făcute al dracu de multe.

    Lumea se bagă-n treaba altora pentru că nu suportă ca alţii să fie altfel decât ea.

    O să citesc „The continuum concept”.

    Îmi place tot ce ar putea fi altfel cu lumea asta, pentru că văd, ce e acum e nasol. Asta în cel mai simplu mod spus. Dar nu pot crede că ceva poate fi schimbat din rădăcini. Cel puţin deocamdată. Cel puţin în timp util…

    Ştiu că e un cerc vicios: copiii nu suportă autoritatea, autoritatea se impune, ei sunt obligaţi să o respecte şi de aici se ivesc o gramadă de probleme. În mod natural omul e liber. În civilizaţie e o dictatură disimulată.
    Societăţi ideale, aş vrea să apuc să trăiesc într-una măcar…

    Ce să mai zic…Dacă ar ajuta cu ceva faptul că eu îmi bag ceva în tot ce este acum, aş face-o mai frecvent. Mi-e teamă că nu ajută la nimic băgatul meu, aşa că…:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s