Procesul

Am văzut ieri un film pe care voiam să-l văd demult: Le proces, în regia lui Orson Welles. Cartea după care e făcut filmul a fost întotdeauna pentru mine o metaforă a vinovăţiei fără obiect; a vieţii trăită cu sentimentul culpabilităţii, însă fără a ştii de ce; a lumii în care trăim şi în care suntem cu toţii inculpaţi pentru a fi controlaţi cu folos.

Când am citit pentru prima dată În faţa legii, am simţit că am înţeles, în acelaşi timp, totul şi nimic. Exact la fel se întâmplă şi cu Legea. Legea dă speranţă, dar în acelaşi timp o ia, oferă siguranţă, dar în acelaşi timp ne lasă singuri, faţă în faţă cu ea, cu propria noastră conştiinţă vinovată, că doar trebuie să ne simţim la tot pasul vinovaţi, numai aşa Marele Sistem poate face din noi ce vrea, cum vrea, când vrea…

Dacă am fi lăsaţi în lege ar dispărea vinovăţia. Fără vinovăţie nu există control.

În faţa legii (Franz Kafka)

În faţa legii stă un păzitor. La acest păzitor, vine un om de la ţară şi cere voie să intre în lege. Dar păzitorul îi spune că acum nu-i poate permite să intre. Omul chibzuieşte şi apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai tîrziu. „Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.” întrucît poarta legii este deschisă ca întotdeauna, iar păzitorul se dă într-o parte, omul se apleacă pentru a privi pe uşă în interior. Cînd păzitorul observă asta, rîde şi spune : „Dacă te ispiteşte într-atît, încearcă să intri înăuntru, în ciuda interdicţiei mele. Bagă însă de seamă : am putere. Şi nu sînt decît păzitorul cel mai de jos. La intrarea în fie­care sală stau, însă, alţi păzitori, unul mai puter­nic decît altul. Pe al treilea nu mai pot nici măcar eu să-l privesc.” La asemenea dificultăţi nu se aşteptase omul de la ţară; că doar legea trebuie să fie totdeauna şi oricui la îndemînă, îşi zice el; dar, acum, cînd priveşte mai bine la păzitorul îmbrăcat cu şubă, la nasul lui mare şi ascuţit, la barba lui tătărască răsfirată şi neagră, se hotărăşte totuşi, mai bine să aştepte pînă ce i se va îngădui să intre. Păzitorul îi dă un scăunel şi-i spuse să şadă lingă uşă, de-o parte. Acolo stă zile şi ani în şir. Mai face multe încercări de-a fi lăsat înăuntru şi-l oboseşte pe păzitor cu insistenţele sale.   Adeseori    păzitorul  îl supune  la mici interogaitorii, îl întreabă de unde e de fel şi multe altele, dar sînt întrebări puse doar de cum  pun  domnii  cei  mari ;  iar la urmă îi spune tot mereu că încă nu-i poate da drumul înăuntru. Omul, care-şi luase multe lucruri cu el la drum, foloseşte totul, oricît ar fi fost de preţios, pentru a-l mitui pe portar. Acesta e drept că primeşte tot ce i se dă, dar spune de fiecare dată: „Primesc numai ca să nu crezi cumva că n-ai făcut tot ce-ar fi fost cu putinţă.” De-a lungul nenumăraţilor  ani,   omul   îl observă  pe păzitor aproape fără întrerupere. Uită de ceilalţi păzitori, şi acesta, primul, îi apare ca singurul obstacol care-l împiedică sa intre în lege. Blestemă nefericita întâmplare, în primii ani cu glas tare şi fără să ţină seama de nimic, mai tîrziu, pe măsură ce  îmbătrîneşte,  doar  mormăind în barbă pentru sine. Dă tot mai mult în mintea copiilor şi, de vreme  ce  de-a  lungul  anilor  a ajuns să-i  cunoască păzitorului pînă şi  purecii din gulerul şubei, se roagă şi de pureci să-l ajute al îndupleca. într-un tîrziu, vederea îi slăbeşte şi nu mai ştie dacă in jurul lui se face cu adevărat tot mai întuneric sau dacă îl înşală doar ochii. Dar distinge acum prin întuneric o strălucire nestinsă care răzbate pe uşa legii. Numai că nu mai apucă să trăiască mult. În preajma morţii, toată experienţa din acest răstimp se adună într-o întrebare, pe care încă n-a apucat s-o pună păzitorului. Îi face semn să vină mai aproape, întrucît nu-şi mai poate ridica în sus trupul care a început să se înţepenească. Păzito­rul trebuie să se aplece adînc, pînă la el, întrucît diferenţa de înălţime s-a schimbat mult în defavoarea omului. „Acu ce mai vrei să ştii? întreabă păzitorul, nu te mai saturi o dată.” „Toţi se străduiesc, vezi bine, să afle ce-i legea, grăieşte omul, cum se face atunci că, în atîta amar de ani, n-a mai cerut nimeni, în afară de mine, să intre înăuntru ?” Păzitorul îşi dă seama că sfîrşitul omului e aproape şi, pentru a mai răzbi pînă la auzul lui care se stinge, răcneşte la el: „Pe aici nu putea obţine să intre nimeni altul, întrucît intrarea asta ţi-era hărăzită doar ţie. Acum mă duc s-o închid.”

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Procesul&8221;

  1. Pentru ca – acea constructie nu e un fort in mijlocul campului. O curiozitate. „Nu ma lasa sa intru, nu au decat”. Contructia cuprinde intreaga planeta si existenta. Te conformezi sau…

  2. „De ce nu ignora toata constructia ?”
    Pentru că nu poate. Omul e dresat de morală să nu poată. Aşteaptă: pentru că se simte vinovat. Dar nu ştie pentru ce. Acceptă să fie judecat şi să i se dea sentinţa, numai să nu mai simtă vinovăţia din urma faptei pe care nu o cunoaşte. Cam despre asta e vorba.
    Construcţia se dezvolta rapid pe vremea când a scris Kafka. Acum, aşa e, nu prea mai avem unde să fugim, trebuie să aşteptăm (ce) sau să facem ceva pentru a scăpa (unde). Ambele variante mi se par imposibil de realizat.

  3. „The False Self

    We have internalized our masters, which is a well-known psychological response to trauma. When faced with overwhelming terror, the human mind splits, with part of itself modeling itself after the oppressor. This is an act of appeasement: „Look,” the mind says in effect, „I am like you, so do not harm me.” As a result of the civilizing process, together with this psychological defense mechanism known as „identification with the aggressor”, we now hear the alien voices of the various representatives of civilization in our heads. ”

    http://www.primitivism.com/machine-heads.htm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s