Banii noştri cei de toate zilele

În legatură cu postul de mai jos.

După ce am citit despre Grigori Perelman, matematicianul care a dat o palmă zdravănă credinţei că banii reprezintă idealul oricărui pământean cu „mintea pe umeri”, m-am gândit câţi oameni ar fi capabili să refuze un milion de dolari, oferiţi în urma unei realizări sau pur şi simplu pe degeaba, o donaţie de exemplu.

M-am pus şi eu în situaţia unei astfel de oferte şi am realizat că nu aş fi refuzat-o. De ce? Pentru că nu am găsit nici un motiv de-a o refuza. Pe de altă parte apreciez  extrem de mult oamenii care pot s-o facă. Aş accepta nu pentru că sunt genul de persoană care venerează banii. Sunt de părere că trebuie să ai nişte motive mai mult decât întemeiate pentru a fi capabil de grozăvia asta. În plus, fără bani încă nu se poate trăi în sistemul nostru civilizat. Ce aş face cu atâţia bani? Asta e, sunt prea mulţi pentru o singură persoană, poate chiar şi pentru o familie. Cel mai probabil, mi-aş opri din ei atât cât consider eu că îmi va ajunge pentru a trăi decent, toată viaţa (nu sunt un consumator înrăit şi îmi pare rău pentru domnii şi doamnele care conduc lanţuri de supermarketuri şi megamarketuri şi terramarketuri pentru că nu-mi las banii pe-acolo)  sau cât timp banii vor mai exista, fără să muncesc (urăsc munca de nevoie, dar nu şi pe cea de plăcere 🙂 ) şi astfel să am timp să fac ceea ce îmi place mie mai mult şi mai mult. Cu restul aş face o donaţie anonimă, nu ştiu unde, nu m-am gandit sau aş face ceva pentru toţi, nu ştiu ce, nu m-am gandit :). Oricum, una peste alta, i-aş lua fără să stau prea mult pe gânduri.

Cât despre puţinele excepţii, cum este şi cea a lui Grigori Perelman…cred că e vorba de o limpezime interioară la care au acces extrem de puţine persoane, mai bine zis pe care puţine persoane reuşesc s-o conştientizeze. Probabil că există în noi toţi ceva asemănător, însă aşa cum multe lucruri există şi nu sunt văzute de nimeni, la fel şi această limpezime este acoperită de obiceiurile asimilate de-a lungul vremii de umanitate.

––––––––––––––––––––––––––––

Un film foarte fain legat de tentaţia banilor:

şi ar mai fi şi Button, Button, un episod din Twilight Zone:

…hai să-l pun şi pe-ăsta:

…Şi o întrebare:

Tu ai putea să refuzi un milion de dolari, ca domnul Perelman?

Omul este singurul animal care refuză să fie ceea ce este. (Albert Camus)

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Banii noştri cei de toate zilele&8221;

    • Bravo lui – ca face ce vrea. De fapt de ce exista intreabarea ? De ce e „bine” sau „rau” ? E dupa cum vedem, nu are nici o legatura acceptarea banilor cu acceptarea sistemului.
      Mai buna intreabare ar fi una privind „coruptia”, daca ai putea fi cumparat cumva cu 1 milion $… dar nu asta s-a intamplat. Nimeni nu i-a cerut nimic lui Perelman.

  1. E interesant exerciţiul.
    Daca în momentul în care te-ar întreba cineva „Îţi doreşti o lume fără bani?” ai răspunde „da” şi dacă te-ar întreba „Vrei un milion de dolari?” ai răspunde tot cu „da”, după părerea mea în tine este un conflict imens.
    În momentul în care spui „da vreau un milion de dolari” nu cumva intri sub controlul banilor?

  2. În mine este un conflict imens care nu constă numai în problema banilor 🙂

    Deopotrivă îmi doresc o lume fără bani şi nu văd în viitorul apropiat o lume fără bani. Cu vitorul apropiat merg până la sfârşitul vieţii mele, indiferent când ar fi acesta.
    Instinctul meu de conservare îmi spune ia banii pentru că altfel va fi nasol.
    Filozofia mea personală îmi spune dacă iei banii una zici şi alta faci, adică total opusul lui „walk the talk ” 🙂
    Aici se crează conflictul, care după părerea mea există în marea majoritate a celor care susţin că sunt împotriva banilor. E un conflict firesc între supravieţuire şi risc. Arată-mi un om care militează pentru o viaţă liberă, fără bani şi nu se foloseşte de bani pentru a supravieţui.

    Nu e obligatoriu să intri sub controlul banilor dacă îi accepţi. Poţi să continui lupta împotriva lor chiar dacă îi ai. Asta se întâmplă cu toţi cei care urăsc banii şi fac tot ce pot pentru a nu mai depinde de ei. Luptă având bani în buzunar, din ce în ce mai puţini, dar totuşi cu ei. Altfel ar muri de foame şi banii nu ar mai avea nici un adversar. Trebuie să ai bani până se crează un sistem fără bani. Venus Project, de exemplu, nu ar putea exista nici măcar ca proiect fără bani, ce să mai spun despre transpunerea lui în realitate.

    Fundaţia luptei împotriva banilor se construieşte tot cu bani, cam asta e concluzia mea.

    E zicala aia: Fă-te frate cu dracu până treci puntea 🙂

  3. S-ar putea ca în realitate schimbarea să se producă doar realizând că suntem ceva mai mult decât propriile corpuri. Şi că de fapt suntem proiecţii ale aceluiaşi lucru. Că poate mai există o dimensiune de care „am uitat”. Nu ştiu.. s-ar putea să aiba chiar legătură cu trezirea aia de care ziceai la mine pe blog.

    În orice caz, merită reflectat la faptul că încercând să schimbi ceva în plan fizic, în realitate nu schimbi nimic..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s