Despre ecologie, cu nenea Zizek

În urmă cu câteva zile m-am uitat la un documentar destul de interesant, pe nume Examined Life. Toate bune şi frumoase până ce a apărut pe ecran Slavoj Zizek. Nu mai auzisem de el, la fel cum nu mai auzisem de nici unul dintre protagoniştii documentarului – îmi place să cunosc oameni noi, idei noi, nu ascult numai persoane pe care le cunosc.

Îi zic nenea, pentru că la prima vedere mi-a dat impresia de nene, nimic mai mult. Nu are substrat ironic.

Printre altele nenea Zizek este şi filozof.Nu-i cunosc opera, ideile, faptele. Îl cunosc doar din acest filmuleţ. Asta e partea proastă cu filozofii, trebuie să le cunoşti toate ideile pentru a le înţelege o singură idee expusă. Văzând filmuleţul eram într-o stare de revoltă lăuntrică destul de avansată. Nu puteam fi de acord cu multe dintre cele spuse, mai ales cu ce a zis şi am transcris eu mai jos. Pe de altă parte, mi-a sărit în ochi entuziasmul cu care îşi descria părerile. Trăia tot ce spunea. Accentul său mi s-a părut simpatic, de aceea poate că i-am şi zis nenea. Gestcula şi vorbea. Am zâmbit revoltat pe tot parcursul celor 10 minute.

Nu vreau să mai scriu nimic altceva despre el sau despre ce a spus, deşi aş putea să scriu multe,  tocmai pentru că vreau să mă gândesc mai cu atenţie, nu pentru a-l înţelege, ci pentru a-i înţelege intenţiile. Omul ăsta mi se pare interesant, deşi nu sunt de acord cu el. Sunt convins că are multe argumente pentru ideile sale. Mai precis, nu cred că vorbeşte gura fără el. Aş vrea să descopăr care sunt raţionamentele care l-au făcut să tragă concluzia asta:

„Cred cã ce ar trebui sã facem pentru a confrunta cum trebuie ameninţarea unei catastrofe ecologice nu se leagã de aceste chestii New Age, sã scãpãm din aceastã lume manipulantã şi tehnologizatã şi sã ne gãsim rãdãcinile în naturã. Dimpotrivã, sã tãiem şi mai mult rãdãcinile din naturã. Ar trebui sã fim mai alienaţi de lumea vie, de natura spontanã. Ar trebui sã devenim şi mai artificiali. Ar trebui sã dezvoltãm un materialism mai terifiant ai abstract. Un univers matematic unde nu este nimic. Doar formule, formulare tehnice şi aşa mai departe. Lucrul dificil e sã gãseşti poezia, spiritualitatea, în aceastã dimensiune. Pentru a recrea, dacã nu frumuseţe, atunci o dimensiune esteticã în astfel de lucruri, în gunoi. Asta este adevãrata dragoste pentru lume. Ce este dragostea? Nu este idealizare. Orice iubit ştie cã dacã iubeşti cu adevãrat o femeie sau un bãrbat nu îl idealizezi. Iubirea înseamnã cã accepţi o persoanã cu toate eşecurile, prostiile, punctele urâte. Şi, cu toate astea, persoana este absolutã pentru tine. Motivul pentru care meritã sã trãieşti. Să gãseşti perfecţiunea chiar în imperfecţiune. Aşa ar trebui sã învãţãm sã iubim lumea. Ecologiştii adevãraţi iubesc asta (gunoiul).”

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Despre ecologie, cu nenea Zizek&8221;

  1. Tipic pentru un filosof balcanic profitor al unui regim comunist. Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu gândesc la fel.

    • Ce să zic… eu nu l-aş judeca în funcţie de regimul în care a trăit sau de care a profitat, îmi place să cunosc oamenii mai întâi după idei şi abia apoi după „arborele lor genealogic”. Dacă aş face tocmai invers, aş putea judeca oamenii nu pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce au fost şi poate că nu mai sunt. Prezentul cred că ar trebui să fie mai important decât trecutul, deşi stiu că este cam utopică dorinţa mea.

  2. Zizek vorbeste despre „Limita”, despre incercarea de a depasi Limita pentru a genera ceva schimbari, a reimprospata sistemul. E ca atunci cand urci pe munte, si te simti obosit, si parca ai vrea sa renunti, sa-ti „conservi energia”, sa pastrezi ce a mai ramas din ea si ..totusi, transpirat si obosit continui sa urci, sa-ti depasesti limita si sa-ti cheltuiesti si ultima farama de energie.
    Asa si cu ideea de ecologie..dont save anything, mergi pana la capat. Renunta la atropocentrism, nu suntem noi atat de puternici sa controlam, pastram, schimbam, salvam natura. Natura face ce vrea ea, iar noi putem sa incercam sa ne autodepasim.

    • Uneori, autodepăşirea înseamnă şi a-ţi tăia craca de sub picioare… Într-adevăr, nu suntem buricul pământului, nu putem controla natura şi nici nu trebuie; nu putem schimba natura, nu o putem modela după bunul nostru plac: dacă reuşim ici-colo, consecinţele se vor răsfrânge asupra noastră; nici să o salvăm nu putem: din moment ce nu suntem în nicio o clipă mai presus decît ea, nu avem puterea de a-i da o mână de ajutor. Natura nu prea are nevoie de noi, în schimb noi suntem cei care avem nevoie de ea. Dacă noi ne distrugem mediul, ne grăbim dispariţia, nu grăbim dispariţia naturii, ea se va regenera în timp. Autodepăşirea mă duce cu gândul şi la distrugerea mediului, deci şi la autodistrugerea noastră treptată. Aici nu înţeleg dragostea pentru „gunoaie”. Dragostea pentru ceea ce te poate elimina din regn. Autodepăşirea propagată în exteriorul fiinţei ar trebui să aibă o limită, pt. că dincolo de acea limită tot ce faci se transformă în autoeliminare. Autodepăşirea interioară, spirituală, n-ar trebui să aibă nici o limită – nu poţi face rău exteriorului dezvoltându-te în interior.

      „dont save anything, mergi pana la capat” – Sunt de acord că nu putem să salvăm nimic, dar e foarte important să mergem până la capăt fără să călcăm, pe drumul nostru, totul în picioare. Şi dacă reuşim să mergem aşa vom constata că totul e ok şi, treptat, trepta, nu va mai exista nimic de salvat.

  3. Ziziek spune că trebuie să ne iubim așa cum suntem. A nega realitatea, a nega munții de gunoi, nu înseamnă decât minciună. Asta pe de o parte. Pe de altă parte va trebui să recunoaștem că ideologia ecologistă de tip „new age” nu are nici un rost de vreme ce noi negăm realitatea. Un adevărat ecologist iubește gunoiul pentru că aceasta este natura civilizației umane. Dacă nu ne place trebuie să plecam de la acest punct, de la a recunoaște realitatea și a conștientiza catastrofa. Nu trebuie să pretindem că iubim natura, trebuie să ne dăm seama că suntem în pericol și trebuie să ne salvăm.
    Va trebui să regândim în totalitate relația noastră cu mediul. Acțiuni de genul „România curată”, pe care personal le detest, nu fac decît să ascundă muntele de gunoi, nu fac decât să prelungească prefăcătoria și să ne dea sentimentul că am făcut ceva bun. De fapt nu am făcut nimic, 1 zi dintr-un an am adunat gunoaie, iar în restul zilelor din an le aruncăm. Halal acțiune ecologică.
    Adevăratul ecologist ar trebui să arunce gunoiul în curtea celui care l-a produs. Adică ar trebui să aruncăm peturile de plastic în curtea Coca-Cola, Pepsi etc. „and so on” vorba lui Ziziek. Asta ar însemna ecologie. Pînă cînd cei care produc toate bunurile care ajung la gunoi nu vor trăi cu ele în propria curte nu putem vorbi de ecologie.
    Și iată că am ajuns la idealul ecologiei, a trăi în armonie cu mediul. Noi oamenii cu mediul pe care ni l-am creat, cel plin de gunoi. Când vom învăța să trăim fără să aruncăm gunoiul atunci se cheamă că trăim realmente în echilibru cu natura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s