To be awake is to be alive*

First, I was dying to finish my high school and start college

And then I was dying to finish college and start working

Then I was dying to marry and have children

And then I was dying  for my children

to grow old enough

so I could go back to work

But then I was dying to retire

And now I’m dying…

And suddenly I realized

I forgot to live

To make money we lose our health, and then to restore our health we lose our money…

We live as if we are never going to die and we die as if we never lived…

(de aici)

(*Henry David Thoreau)

Nirvana şi emisfera dreaptă

Când neuroanatomiştii experimentează Nirvana…

Se pare că emisfera stângă a preluat controlul tot mai mult de-a lungul timpului şi am pierdut abilitatea de a folosi la fel de mult şi de bine emisfera dreaptă. Acolo unde ar trebui să existe un echilibru, există acum, după parerea mea, un fel de tiranie a emisferei noastre raţionale.

Emisfera stângă spune eu sunt, pe când cea dreaptă nu cunoaşte conceptul de separaţie. Dacă ne-ar funcţiona numai emisfera dreaptă, am atinge Nirvana, am fi una cu Totul.

Extraordinară Jill Bolte Taylor! În urma unui accident vascular în emisfera stângă a creierului, a experimentat pe pielea ei dispariţia lui eu sunt, dispariţia ego-ului, şi contopirea cu universul.

sau aici, dacă nu merge.

Nu ştiu ce titlu să pun

Scopul definiţiei este să limiteze capacitatea de a „vedea” obiectul definit. Cu cât definesti mai  exact un concept cu atât îl îngrădeşti mai bine şi, o dată cu asta, există tot mai puţine şanse să „vezi” dincolo de el sau să-i găseşti noi utilităţi, la care nici măcar nu te-ai gândit.

Un lucru devine cu atât mai rigid cu cât este mai bine definit…

De aici şi un obicei, al noastru, al oamenilor, în loc să vedem lucrurile aşa cum sunt, le vedem de cele mai multe ori aşa cum sunt ele definite.

Probabil că realitatea este şi ea o definiţie amplă, bine instrumentată şi bine implementată în creierele noastre din timpuri străvechi.

Oare realitatea se transmite ereditar?

Cunoaşterea este o înşiruire de definiţii.

Atunci când se va defini tot vom ajunge în stadiul final de ne-cunoaştere.

Orice sistem care în cursul formării/dezvoltării  sale exclude alte sisteme, ajunge în final să se autoexcludă, nepremeditat.

Suntem înconjuraţi de lucruri importante, de oameni importanţi, de idei importante, de momente importante, de evenimente importante, s.a.m.d… Chiar şi de noi înşine suntem înconjuraţi. Personalitatea este importantă. Eu-l este important…

Cultura stresului este importantă. Atât de importantă încât stresul intră treptat-treptat  în bagajul normalităţii. Cine nu va fi stresat în viitor va ajunge la spitalul de nebuni.

Poate că nu ştim să trăim, tocmai pentru că ni se pare mai important orice decât a trăi.

Orgoliul va distruge omenirea.