Nu ştiu ce titlu să pun

Scopul definiţiei este să limiteze capacitatea de a „vedea” obiectul definit. Cu cât definesti mai  exact un concept cu atât îl îngrădeşti mai bine şi, o dată cu asta, există tot mai puţine şanse să „vezi” dincolo de el sau să-i găseşti noi utilităţi, la care nici măcar nu te-ai gândit.

Un lucru devine cu atât mai rigid cu cât este mai bine definit…

De aici şi un obicei, al noastru, al oamenilor, în loc să vedem lucrurile aşa cum sunt, le vedem de cele mai multe ori aşa cum sunt ele definite.

Probabil că realitatea este şi ea o definiţie amplă, bine instrumentată şi bine implementată în creierele noastre din timpuri străvechi.

Oare realitatea se transmite ereditar?

Cunoaşterea este o înşiruire de definiţii.

Atunci când se va defini tot vom ajunge în stadiul final de ne-cunoaştere.

Orice sistem care în cursul formării/dezvoltării  sale exclude alte sisteme, ajunge în final să se autoexcludă, nepremeditat.

Suntem înconjuraţi de lucruri importante, de oameni importanţi, de idei importante, de momente importante, de evenimente importante, s.a.m.d… Chiar şi de noi înşine suntem înconjuraţi. Personalitatea este importantă. Eu-l este important…

Cultura stresului este importantă. Atât de importantă încât stresul intră treptat-treptat  în bagajul normalităţii. Cine nu va fi stresat în viitor va ajunge la spitalul de nebuni.

Poate că nu ştim să trăim, tocmai pentru că ni se pare mai important orice decât a trăi.

Orgoliul va distruge omenirea.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Nu ştiu ce titlu să pun&8221;

  1. Cu siguranţă, modul de a „înţelege” realitatea şi chiar conceptul de realitate însuşi îl moştenim, sau ne este băgat pe gât prin cultură..
    Iar cunoaşterea.. înseamnă de cele mai multe ori să aduni informaţii, nu să încerci să înţelegi/vezi realitatea în fiecare moment..
    Cunoaşterea este întotdeauna la trecut, am înţeles, am învăţat.. prin urmare acum „ştiu” deci nu mai e nevoie să mai înţeleg nimic.. pot doar să-i învăţ pe alţii..

    Ceea ce mă chinuie, este întrebarea: „Orice încercare de a face ceva în orice direcţie este o funcţie a ego-ului?” Dacă e aşa, zău că nu mai ştiu ce rămâne..
    S-ar putea totuşi ca şi categorisirea unei acţiuni ca fiind generată de ego să fie tot o metodă subversivă a ego-ului de a se autoascunde în spatele lui 🙂
    Oare poate exista acţiune, care să nu fie generată de ego?

    • „Oare poate exista acţiune, care să nu fie generată de ego?”
      În stările de conştiintă schimbată nu cred că mai există ego, dar există acţiune…
      Mă mai gândesc 🙂

  2. Hmm.. conştiinţă alterată.. e un subiect ciudăţel.. la care mă uit cu scepticism.. mai ales ca un neexperimentat ce sunt..
    Întrebarea pe care mi-o pun.. este această conştiinţă alterată altceva decât o halucinaţie.. un vis? Sigur întrebarea se poate aplica şi pentru starea de conştiinţă nealterată.. 🙂

    • Dacă pornim de la posibilitatea că realitatea este o halucinaţie, atunci orice altă stare a conştiinţei este o altă halucinaţie. Ar exista atunci atâtea realităţi câte halucinaţii am avea. Nu ar exista o realitate mai reală decât alta.

      Dacă numim realitatea asta, în care trăim zilnic, singura realitate solidă, atunci celelalte stări de conştiinţă pot fi văzute ca nişte halucinaţii,dar tot prin prisma realităţii solide, ceea ce aduce cu sine multă incertitudine… E ceva de genu explicaţiei date de Carl Sagan: dacă într-o lume bidimensională, ar intra o fiinţă tridimensională, lumea bidimensională ar vedea doar urmele bidimensionale ale acelei fiinţe. Poate că la fel e şi în cazul în care o altă realitate (halucinaţie) ar intra în realitatea noastră: privind cu ochii, n-am vedea mare lucru din ceea ce am fi văzut dacă am fi privit cu…altceva.

  3. foarte adevarata treaba cu definitiile si cu tendinta noastra de a defini orice; prin asta ne auto limitam, ne blocam accesul la cunoastere.
    Albert Einstein :
    „The most beautiful thing we can experience is the mysterious. …”
    Albert Einstein
    ” Imagination is more important than knowledge”

    • Când vom înţelege că şi misterul în sine este o formă de cunoaştere atunci vom cunoaşte mult mai multe decât dacă am dezlega toate misterele din lume.
      Aşa e, definind ne autolimităm, dar şi separăm de întreg ceea ce definim.

  4. corect.
    Einstein merge chiar mai departe :
    „Cuvântul reprezintă pentru mine nimic mai mult decât expresia şi produsul slăbiciunilor umane,..”
    mda, definim prin …cuvinte, de fapt chiar cuvintele definesc fiecare cate ceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s