Un alt dans

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

«  Nu stiam nici macar de unde sa apuc lucrurile. Ajuns la templul Meiji, m-am asezat pe iarba si am privit cerul. Am incercat sa incep cu prostitutia. Serviciu international de curierat. Dai comanda in Tokyo si te culci cu o femeie in Honolulu. Foarte sistematic, iscusit, sofisticat. Nimic murdar. Profesionalism. Dincolo de un anumit punct, nici cele mai indecente lucruri nu mai sunt  judecate in termeni de bine si de rau, pentru ca acolo iau nastere iluzii independente, particulare, care, o data aparute, functioneaza ca un produs obisnuit. Capitalismul scoate din orice un produs comercial.  « Iluzia « este termenul cheie. Chiar si prostitutia, traficul cu carne vie, discriminarea sociala, atacul la persoana sau perversiunea, daca sunt oferite intr-un ambalaj frumos si cu un nume atragator, se  transforma in niste produse splendide. Probabil ca in curand o sa gasim cataloage cu dame de companie la centrul comercial Seibu. You can rely on us. »

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

« Ar fi interesant sa vezi un actor serios ca mine scotand la iveala partea comica din el. Incerci sa duci o viata dreapta intr-o lume stramba.Comicul consta chiar in acest stil de viata. »

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

« Da. Si el se temea mereu ca o sa dispara ceva. Nu inteleg ingrijorarea asta. Orice lucru dispare, mai devreme sau mai tarziu. Noi traim intr-o continua miscare. Toate lucrurile din jurul nostru se transforma o data cu noi si, cu timpul, dispar. E inevitabil. Orice lucru dispare atunci cand ii vine vremea sa dispara, dar nu inainte. De exemplu, tu o sa cresti. Peste doi ani n-o sa-ti mai vina rochia asta frumoasa .Talking Heads o sa ti se para prafuiti. N-o sa mai ai chef sa iesi cu mine la plimbare. E inevitabil. Trebuie sa te lasi in voia curentului. N-are sens sa te preocupe toate astea cand inca nu e timpul.

-Dar tu o sa-mi placi intotdeauna. Asta n-are legatura cu timpul.

-Ma bucur ca mi-o spui si sper sa fie asa, am zis eu. Dar, sincer sa fiu, tu inca nu stii prea multe despre timp. E mai bine sa nu decizi anumite lucruri de pe acum. Timpul e ca putregaiul. Poate sa atinga si sa schimbe lucruri la care nu te-ai fi asteptat vreodata. Nimeni n-are de unde sa stie ce-o sa se intample. »

(H. Murakami – Dans dans dans)

De la Ina

Dans dans dans

-de ce citesti?

-imi place
de ce imi place
pentru ca ma absoarbe,  ma face sa uit,  imi schimba ideile fixe…

-da,  ideile fixe

-cum sunt ideile fixe?

-ideile fixe sunt ca o inchisoare
esti inchis/a intre zidurile ei
/lor

-sau ei

-da, din moment ce dispar ideile fixe te eliberezi

-spune-mi o idee fixa a ta

-stii cum e, sunt multe idei fixe, dar cand trebuie sa dezvalui una, totul devine complicat

-deschizi o fereastra, nu
sau iti imprastie iluzia ca e buna acea idee, ca te protejeaza

-da, expunand ideile fixe in afara ta le demistifici, devin niste simple idei, descoperi ca nu au nici un fundament, ca sunt absurde

-si ti-e teama?

-nu. de exemplu, uite o idee fixa: tot ce construiesc trebuie sa fie rezistent si din dorinta de a fi asa
intaresc totul si aici si acolo, consum mai multe resurse decat trebuie
si rezultatul e ceva mult mai rezistent decat ar trebui sa fie

…………………………………………………………………………………………………….

-exista nevoia de a lega viata interioara de viata exterioara, prin fundatie, pui fundatie sub idei. nimic nu e de prisos
totul, inclusiv iluziile se pot transforma in realitate, daca stii cum sa legi iluzia de realitate
sa o faci sa ii placa realitatea. fundatia e realitatea

-daca se leaga visul cu realitatea, intrebarea ce e vis si ce e realitate isi pierde importanta, se estompeaza

-devine o intrebare absurda

-ai senzatia uneori ca visam?

-mi-ar placea sa stiu cum sa ma imprietenesc cu visele mele
e foarte probabil ca intreaga viata sa fie cu totul altceva decat stim noi ca este
si da, poate fi chiar un vis
un vis foarte complex
am senzatia uneori ca traim si in trecut si in prezent si in viitor in acelasi timp
astfel se poate explica senzatia de deja-vu
de sincronicitate
-coincidentele-
uimirea ca am mai trait o data ceea ce facem
dar nu ne putem aminti. nefiind un eveniment trecut
normal ca nu ne putem aminti

-am des senzatia de deja vu

-dincolo de explicatia religioasa, amintirile dintr-o alta viata
eu cred ca asta e o metafora
acea alta viata poate fi o viata traita in paralel
de ce suntem asa de obsedati de trecut
de viitor

-da, unii oameni sunt mai sensibili si mai receptivi la legaturi intre lucruri, la conexiuni, coincidente

-eu de exemplu, traiesc in trecut mai mult decat in prezent
dar poate ca trecutul prezentul si viitorul sunt aceeasi fata a aceleiasi realitati
poate ca totul se intampla in acelasi timp
si doar mintea noastra separa
am separat „iubeste” de „fa ce vrei”

-poate suntem in mai multe locuri in acelasi timp. te-ai gandit la scrisoarea lui noica *

-da, acum… oamenii dau la o parte tot ce i-ar putea incurca
tot ce incurca e mai complex decat pot ei cuprinde
si dau la o parte
simplifica
dar acea simplificare nu e neaparat simpla
ea insasi complica dar da impresia ca e simpla

-cred ca pot sa interpretez titlul lui murakami: dans dans dans in legatura cu ce imi scrii tu acum
dansand nu dai lucrurile la o parte
nu iesi din vartejul lumii si nu refuzi conexiunile

-noi refuzam multe conexiuni
asa de multe

-e si o pledoarie pentru intuitie, pentru nedemonstrabil.  da, refuzam

-a demonstra e valabil doar intre oameni

-nu facem ce vrem dansand ci planuind

-lumea in care traim nu e alcatuita numai din oameni
oamenii nu sunt cele mai vechi fiinte de pe pamant
intuitia e universala
demonstratia e pitagoriceasca, nu mi-a venit alt matematiciam in minte
dansul e liber, relaxant, nu darama lucrurile din preajma ci le invita la dans

-exact
nu darama nimic, nu dezechilibreaza, nu distruge

-demonstratia inlatura tot ce nu corespunde cu ea

-dansul e si foarte personal, ca o esenta tare….demonstratia e imprastiata
cand dansezi esti egal cu tine si poti fi peste tot, nu te rupi
imi place cum spui
ai inteles cum am inteles eu titlul

 

* – “Ce poate fi în lumea voastră, dragul meu, că te-ai gândit să pleci din ea? Şi sunt mulţi – mi se spune – care se despart de ea, chiar dacă nu intră în ordin, ca tine. V-a mâhnit peste măsură lumea de azi? Aţi găsit că o puteţi sluji de dincolo de ea? (…) În limba ta există o vorbă a trecutului care-mi pare, într-un fel, mai adevărată astăzi decât oricare alta.

Este cea a lui Augustin, “iubeşte şi fă ce vrei”. Căci dacă iubeşti cu adevărat – s-a spus – nu mai faci aceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate că lumea de azi e uneori smintită pentru că a despărţit pe «fă ce vrei» de «iubeşte». Ea şi-a luat toate libertăţile şi face tot ce-i place, dar nu iubeşte întotdeauna. (…) S-a sfârşit cu lumea aproapelui; este o lume a departelui nostru, cea în care trăim şi se va trăi. Nu e o întâmplare că eu însumi îţi scriu de departe, dragul meu, şi că-ţi scriu pe departe, nu de-a dreptul, ca şi cum ai fi pentru mine doar unul din Rafailii lumii.

Dar nu te dezaprob şi nu i-aş dezaproba nici pe ceilalţi, chiar dacă ar fi oaste şi biserică, iar nu singurateci. Nu vă dezaprob, chiar dacă m-aş teme că trăiţi într- o lume gata făcută – şi care nu mai are ce face. (…) Eu nu am a-ţi da lecţii. Spre capătul vieţii, văd că nu ştiu mai nimic. Dar când mă uit îndărăt, văd că e ceva sigur până şi într-o viaţă ca a mea: e bucuria. N-am avut dreptate decât atunci când m-am bucurat. Omul e fiinţa care jubilează. Omul a făcut bucuria, şi a văzut că era bună. (…) Şi-ţi spun numai: bucură-te şi fă ce vrei!” (Constantin Noica – Scrisoare catre fiul sau)

 

LSD

 

These drawings were done as part of a CIA experiment aimed at determining the effects of LSD on the human body. The drawings are incredibly fascinating, particularly due to the progression of style that occurs throughout the experiment.  They administered 100ul of LSD to the artist and gave the artist free access to an activity box full of crayons. His subject was the medical assistant who administered the LSD.

Continuarea

Măcelarul şi viaţa

Gândurile unui măcelar foarte supărat pe viaţă:

Life is a tunnel. Everyone has his
own little tunnel.

Only there is no light at the end.

It is a void.
Even memories will be gone.

The old people do know this.
They live a simple life…

…they have small pensions
and a small grave.

And it’s all completely useless.

Even having children.

When you’re old and poor
they will put you in a home…

…to let you suffer in silence.

They don’t care.
They don’t love their parents.

It’s a myth. You only love your
mother when she feeds you.

And your father when he gives you money.

Once her breasts are all
dried out…

…or when your father’s pockets
are empty, better put them away…

…and hope they’ll die a
quick and cheap death.

It’s the law of life.

Only when there’s an inheritance
the children pretend to be nice.

But for a fridge or TV there is,
no need to play nice guy.

Maybe just the bare minimum,
for ease of mind.

Call them every other month…

…a couple of tears at the funeral
and you’ve done your duty.

Love and friendship. It’s all
full of shit

Illusions from your youth…
to cover up the fact…

that all human relationships
are redundant.

Sure friendship and love are useful,
only when they’re beneficiary .

Reality is much more corrupted.

You love your mother because she
feeds you so you stay alive.

Your friend because he helps you get
a job so you stay alive.

Your wife because she cooks for you
and relieves you of your sperm…

…and gives you children
to look after you when you’re old…

…and afraid to die.

But punish your child once
and it’ll retaliate when you’re old.

The punishment…

…will be their tool.
When they put you in a home…

…that will be their excuse to
hide their disinterest…

…that we all have
towards our up bringers.

No, I don’t like the baby they’re
trying to let me have.

And I’m sure the baby
will think the same.

No, fucking is definitely
misunderstood.

It’s even damn expensive.

But well, it’s a pastime.

When you don’t want to fuck no more
that’s when you know your time is up.

And that it’s all been the
same in this life.

Merely a reproduction code
that’s been imprinted on us…

…that we think we should obey.

Being born against your will. Eat.

Wave your dick around.
Make new life. Die.

Life is one big void. It’s always been
and it’ll always be.

A large void that can do
just fine without me.

I don’t want to play that game
anymore. not in this life.

I want to experience something personal,
something intense.

I don’t want to be the final replaceable
part of a giant machine.

The day I die I want to
have done more…

…than the shit millions of fuckers
have done together.

Look at it like this…

…every sucker’s done the same things
that I did.

I don’t know.
I must find a reason…

…an excuse or what ever
to find the motivation…

…to go on another 20 years.
Until I die.

Should I start my life all over
I’d want to make porn movies.

It’s all clear.
The people who do that…

…understand the human race.

Either you’re born with a cock
which has to be…

…a big hard dick
filling snatches.

Or you’re born with a pussy
which has to be filled with cock.

In both scenarios you’ll still be alone.

Yeah, I’m a dick.
That’s it.

I’m a sad, sad dick…

Din Seul contre tous (I stand alone)

Un film de Gaspar Noé