Banii noştri cei de toate zilele

În legatură cu postul de mai jos.

După ce am citit despre Grigori Perelman, matematicianul care a dat o palmă zdravănă credinţei că banii reprezintă idealul oricărui pământean cu „mintea pe umeri”, m-am gândit câţi oameni ar fi capabili să refuze un milion de dolari, oferiţi în urma unei realizări sau pur şi simplu pe degeaba, o donaţie de exemplu.

M-am pus şi eu în situaţia unei astfel de oferte şi am realizat că nu aş fi refuzat-o. De ce? Pentru că nu am găsit nici un motiv de-a o refuza. Pe de altă parte apreciez  extrem de mult oamenii care pot s-o facă. Aş accepta nu pentru că sunt genul de persoană care venerează banii. Sunt de părere că trebuie să ai nişte motive mai mult decât întemeiate pentru a fi capabil de grozăvia asta. În plus, fără bani încă nu se poate trăi în sistemul nostru civilizat. Ce aş face cu atâţia bani? Asta e, sunt prea mulţi pentru o singură persoană, poate chiar şi pentru o familie. Cel mai probabil, mi-aş opri din ei atât cât consider eu că îmi va ajunge pentru a trăi decent, toată viaţa (nu sunt un consumator înrăit şi îmi pare rău pentru domnii şi doamnele care conduc lanţuri de supermarketuri şi megamarketuri şi terramarketuri pentru că nu-mi las banii pe-acolo)  sau cât timp banii vor mai exista, fără să muncesc (urăsc munca de nevoie, dar nu şi pe cea de plăcere 🙂 ) şi astfel să am timp să fac ceea ce îmi place mie mai mult şi mai mult. Cu restul aş face o donaţie anonimă, nu ştiu unde, nu m-am gandit sau aş face ceva pentru toţi, nu ştiu ce, nu m-am gandit :). Oricum, una peste alta, i-aş lua fără să stau prea mult pe gânduri.

Cât despre puţinele excepţii, cum este şi cea a lui Grigori Perelman…cred că e vorba de o limpezime interioară la care au acces extrem de puţine persoane, mai bine zis pe care puţine persoane reuşesc s-o conştientizeze. Probabil că există în noi toţi ceva asemănător, însă aşa cum multe lucruri există şi nu sunt văzute de nimeni, la fel şi această limpezime este acoperită de obiceiurile asimilate de-a lungul vremii de umanitate.

––––––––––––––––––––––––––––

Un film foarte fain legat de tentaţia banilor:

şi ar mai fi şi Button, Button, un episod din Twilight Zone:

…hai să-l pun şi pe-ăsta:

…Şi o întrebare:

Tu ai putea să refuzi un milion de dolari, ca domnul Perelman?

Omul este singurul animal care refuză să fie ceea ce este. (Albert Camus)

Anunțuri

„Nu am nevoie de nimic! Am tot ce-mi trebuie!”

A refuza un milon de dolari: act nebunesc sau limpezime interioară?

Grigori Perelman, matematicianul care a rezolvat Conjectura lui Poincare, a refuzat un milion de dolari

Grigori Perelman este barbatul care a refuzat un milion de dolari. De profesie matematician, de loc din St Petesburg, rusul este sarac lipit pamantului.

Geniul a spus ca nu are nevoie de premiul de un milion de dolari, desi l-a castigat cinstit, dupa ce a rezolvat una dintre cele mai grele probleme de matematica, Conjectura lui Poincare.

Grigori Perelman a ales sa traiasca in continuare izolat, in apartamentul sau din St. Petersburg.

(sursa)

„Nu sunt interesat de bani sau faimă. Nu vreau să fiu expus ca un animal la Zoo. Nu sunt un erou al matematicii. Nici nu sunt un om de succes. De aceea, nu vreau ca toată lumea să se uite la mine”, şi-a explicat Perelman atitudinea.
Perelman a rezolvat problema Conjecturii lui Poincaré în 2003. Pe atunci, era cercetător la Institutul de Matematică Steklov din St. Petersburg. După acest succes, a renunţat la locul de muncă de la institut, iar cunoscuţii spun că ar fi renunţat şi la matematică definitiv.

(sursa)