Sper că aţi avut un Crăciun fericit 🙂
(Şi să ştii că îţi colorezi cum vrei cadoul!)
Lună: decembrie 2010
Moravec’s paradox
Moravec’s paradox is the discovery by artificial intelligence and robotics researchers that, contrary to traditional assumptions, the uniquely human faculty of reason (conscious, intelligent, rational thought) requires very little computation, but that the unconscious sensorimotor skills and instincts that we share with the animals require enormous computational resources. The principle was articulated by Hans Moravec, Rodney Brooks, Marvin Minsky and others in the 1980s. As Moravec writes: „it is comparatively easy to make computers exhibit adult level performance on intelligence tests or playing checkers, and difficult or impossible to give them the skills of a one-year-old when it comes to perception and mobility.
Not all those who wander are lost*
Get busy living, or get busy dying.
– Stephen King
I have never met a man so ignorant that I couldn’t learn something from him.
– Galileo
One day Alice came to a fork in the road and saw a Cheshire cat in a tree. „Which road do I take?” she asked. „Where do you want to go?” was his response. „I don’t know,” Alice answered. „Then,” said the cat, „it doesn’t matter.”
A man is a success if he gets up in the morning and goes to bed at night and in between does what he wants to do.
Generosity is giving more than you can, and pride is taking less than you need.
Irreverence is the champion of liberty and its only sure defense.
I shut my eyes and all the world drops dead; I lift my eyes and all is born again.
The eyes of others our prisons; their thoughts our cages.
The trouble with the world is that the stupid are cocksure and the intelligent are full of doubt.
Unthinking respect for authority is the greatest enemy of truth.
Autumn is a second spring when every leaf is a flower.
The better the state is established, the fainter is humanity.
Draw a crazy picture, Write a nutty poem, Sing a mumble-gumble song, Whistle through your comb. Do a loony-goony dance’ Cross the kitchen floor, Put something silly in the world, That ain’t been there before.
What is the use of a house if you haven’t got a tolerable planet to put it on?
The only paradise is paradise lost.
You can discover more about a person in an hour of play than in a year of conversation.
Let us make one point, that we meet each other with a smile, when it is difficult to smile. Smile at each other, make time for each other in your family.
You do not need to leave your room. Remain sitting at your table and listen. Do not even listen, simply wait, be quiet still and solitary. The world will freely offer itself to you to be unmasked, it has no choice, it will roll in ecstasy at your feet.
A paranoid is someone who knows a little of what’s going on.
Happiness is not achieved by the conscious pursuit of happiness; it is generally the by-product of other activities.
Religious people tend to have a god shaped hole in their hearts.
– Salman Rushdie
As I have not worried to be born, I do not worry to die.
People can have many different kinds of pleasure. The real one is that for which they will forsake the others.
We cannot change anything unless we accept it. Condemnation does not liberate, it oppresses.
You have to strive every minute to get rid of the life that you have planned in order to have the life that’s waiting to be yours. Move, move, move….
And those who were seen dancing were thought to be insane by those who could not hear the music.
…
those who preach god, need god those who preach peace do not have peace those who preach peace do not have love
Years of love have been forgot, In the hatred of a minute.
…to be acutely conscious is a disease, a real, honest-to-goodnes disease. -notes from the underground
Vis în vis
Fragment din mintea unui copil – „În clipa în care mor, oamenii devin cele mai deştepte fiinţe de pe pământ, deoarece intră în contact cu cel mai mare mister al umanităţii şi cu rezolvarea sa. Un mort ştie ce nu va ştii niciodată un viu – ştie ce e dincolo.”
Mulţi cred că nu e nimic după moarte, i-am zis, că n-are ce să fie. Dacă ar fi ceva oamenii nu s-ar mai omorî între ei de când e lumea. Dumnezeu e doar politica unor oameni care vor să controleze masele. Dacă ar fi existat, multe n-ar mai fi fost.
Nu e total neadevărat, aşa cum nimic nu e numai adevărat sau numai fals. Noi, oamenii, nu putem pricepe decât ceea ce logica poate pricepe. Iar logica nu e singurul instrument de cunoaştere.
Dincolo de moarte începe un alt vis. Oamenii se trezesc şi îşi încep experienţa, conectaţi la tot. Ştiu ce a fost, este şi va fi, dar dinafara timpului. Timpul nu mai există ca atunci când trăiai, pentru că este doar un instrument al raţiunii. Dincolo, raţiunea devine doar o infimă parte din totalul noii experienţe. Noului vis.
După moarte, ceea ce numeam Dumnezeu ne apare ca o hartă dinspre şi către toţi cei care au trăit vreodată în univers, în toate universurile, în tot ce a fost, este şi va fi. Totul există în afara timpului. Timpul e raţiune. Dumnezeu eşti şi tu, este şi el, şi ea. Pe de altă parte este şi ceva care există dintotdeauna, şi oamenii nu pot pricepe acest dintotdeauna. E fără sens. Suma tuturor minţilor de pe pământ este doar o mică parte din el. Dumnezeu nu e ceva care poate fi arătat cu degetul, spunând, Uite! Dumnezeu e acolo sau dincolo, în cer sau mai ştiu eu unde. Începutul lui Dumnezeu, gândind logic, începe într-un punct. Totuşi, punctul ala e şi el tot ce a existat, există şi va exista în toate universurile concepute sau nu de minţile umane. Şi aşa mai departe. Ceea ce depăşeşte capacitatea noastră de înţelegere. Suntem siguri pe noi numai când suntem departe de ceea ce numim gol. Sau fantastic. Sau incredibil. Sau neadevărat.
Acolo e mai bine, sunt sigur, i-am zis. Acolo, poţi în sfârşit să fii tu, poţi să fii eu, poţi să fii ei, poţi să înţelegi tot ce n-ai înţeles vreodată, să mă cunoşti aşa cum, probabil, ai vrut să mă cunoşti dintotdeauna, să vezi prin ochii mei, să gândeşti cu gândurile mele şi nu numai ele mele. Poţi să priveşti prin ochii universului şi să uneşti tot ce nu puteai uni, în timpul vieţii.
Visul în care te afli, este chiar visul în sine, faci parte din el şi eşti el, deopotrivă; este visul care nu se termină şi care, dacă a început undeva, tu, spre deosebire de mine, îi vei cunoaşte felul de a fi, de a exista, îi vei cunoaşte începutul, dinafara timpului. Vei înţelege că timpul şi spaţiul te-au constrâns să fii cel care ai fost şi că acum, dacă mai poţi folosi conceptul „acum”, eşti ceva ce nimănui nu-i va trece vreodată prin cap. Nici chiar mie. Imaginaţia noastră e limitată tocmai prin faptul că nu ne aruncăm în gol. În gol nu vedem nimic şi ne e frică de nimic. Nimic nu e gol şi nimic nu e interzis. Nimic nu are limite. Nimic nu are început şi sfârşit.
–
Caişii au înflorit…
Plouă de ieri, plouă şi azi…
Mintea e ruptă de corp…
Undeva unde totul e altfel…
Undeva unde e mai bine…
Visele se întorc acasă…
Nopţile au ochi în ferestre…
Iarna, sania alunecă pe cer…
Privesc prin uşa larg deschisă…
Soarele care luminează noaptea…
Ce mai faci?…
E bine în afara lumii?…
Cad şi zbor…
E cald în cameră…
Focul arde şi eu ard cu el…
Pentru B. (25.XII.1925 – 22.XI.2010)
bogdan 
