Eckhart Tolle

“The primary cause of unhappiness is never the situation but your thoughts about it.”

“Give up defining yourself – to yourself or to others. You won’t die. You will come to life. And don’t be concerned with how others define you. When they define you, they are limiting themselves, so it’s their problem. Whenever you interact with people, don’t be there primarily as a function or a role, but as the field of conscious Presence. You can only lose something that you have, but you cannot lose something that you are.”

“Life is the dancer and you are the dance.”

“Whatever you fight, you strengthen, and what you resist, persists.”

“Accept – then act. Whatever the present moment contains, accept it as if you had chosen it. Always work with it, not against it.”

“Humanity is now faced with a stark choice: Evolve or die. … If the structures of the human mind remain unchanged, we will always end up re-creating the same world, the same evils, the same dysfunction.”

“…the past gives you an identity and the future holds the promise of salvation, of fulfillment in whaterver form. Both are illusions.”

“Man made God in his own image…”

“Don’t Seek Happiness. If you seek it, you won’t find it, because seeking is the antithesis of happiness”

“Any action is often better than no action, especially if you have been stuck in an unhappy situation for a long time. If it is a mistake, at least you learn something, in which case it’s no longer a mistake. If you remain stuck, you learn nothing.”

“The greatest achievement of humanity is not its works of art, science, or technology, but the recognition of its own dysfunction.”

“Each person’s life – each lifeform,
in fact – represents a world, a
unique way in which the universe experiences itself.”

“When faced with a radical crisis, when the old way of being in the world, of interacting with each other and with the realm of nature doesn’t work anymore, when survival is threatened by seemingly insurmountable problems, an individual life-form – or a species – will either die or become extinct or rise above the limitations of its condition through an evolutionary leap.”

 

Anunțuri

Totul se reduce la felul în care priveşti tabloul de ansamblu. Noi privim numai o parte din acest tablou.

Oamenii care nu sunt împăcaţi cu ei înşişi nu pot shimba mare lucru în lumea asta. Schimbarea se produce natural de la individ către comunitate. Dacă fiecare om ar fi el însuşi, n-ar mai fi nevoie de schimbare. A fi se poate confunda cu originalitatea, dar şi cu asemănarea. Nu poţi fi tu, dacă eşti conştient că eşti tu. Nu poţi fi tu dacă nu eşti conştient că eşti unic. Paradoxal, suntem şi nu suntem entităţi separate de restul lumii. Extremele separă şi lumea este antrenată să le accepte. Peste tot în jur există şi nu există separaţie deopotrivă. Tu vezi numai cine eşti. Nu te poţi împăca cu cine eşti dacă nu observi întreaga hartă a conexiunilor dintre tine şi oricine şi orice, dar şi între tine cel exterior şi interiorul tău ascuns, pe care numai tu îl cunoşti. Lumea asta nu e logică, oricât de logică ar părea. Noi, oamenii am creat o lume raţională, paralelă sau suprapusă cu lumea originară. Lumea asta este paradoxală, este lumea în care albul este şi negru, negrul este şi alb, binele este şi rău, răul este şi bine, în care binele curge prin rău, iar răul, prin bine, în acelaşi moment; lumea în care extremele nu există şi există chiar în momentul în care clipeşti. Oamenii nu sunt împăcaţi cu ei înşişi şi pentru că nu găsesc o logică acolo unde, implicit, nu există nici o logică, ascultând de vocea care le spune că orice are un sens, orice poate fi explicat.  Sensul este tocmai lipsa sensului şi lipsa sensului este chiar sensul. Oamenii caută explicaţii, caută un fir epic, caută poveşti de care să se agaţe, când povestea cea mai interesantă se află  în ei toţi laolaltă şi în fiecare dintre ei. Există doar o singură poveste, care înglobează în ea toate poveştile existente şi inexistente. Nu e nimic nou, dar totul poate fi nou, în funcţie de capacitatea noastră de percepţie. Realitatea nu e doar una, ci poate fi şi oricare dintre realităţile personale ale fiecărui om. Dacă vrei să ştii ce e totalitarismul, atunci fi mai atent la tirania extremelor, la tirania lui ori-una-ori-alta. Vei găsi exemple peste tot în viaţa ta, de la naştere, pănă în prezent. Surprinzător şi cunoscut e fiecare moment din existenţa noastră trecută, prezentă şi viitoare. Ieri, azi şi mîine coexistă chiar acum, dar sunt şi separate. Totul se reduce la felul în care priveşti tabloul de ansamblu. Noi privim  numai o parte din acest tablou…

To see a world in a grain of sand
And a heaven in a wild flower,
Hold infinity in the palm of your hand
And eternity in an hour.

(Auguries of Innocence – William Blake)

Citate

„După o perioadă de decădere urmează momentul adevărului. Lumea puternică revine, după ce fusese izgonită. Există mişcare, dar ea nu este determinată de forţă… Mişcarea este naturală, apare spontan. Din acest motiv, transformarea vechiului devine uşoară. Vechiul este îndepărtat, iar noul intră în scenă. Ambele măsuri sunt în acord cu timpul, aşa că nu rezultă nimic rău.”

I Ching

„Dacă ai construit castele în aer, munca ta nu trebuie să se piardă; locul ei este acolo unde trebuie să fie. Acum, trebuie să pui fundaţie sub ele.”

Henry D. Thoreau – Walden

„Credinţa eronată că doar ceea ce poate fi înţeles pe cale raţională ori, mai mult, doar ceea ce poate fi dovedit în mod ştiinţific ar face parte din tezaurul stabil de cunoştinţe al omenirii duce la consecinţe nefaste. „Iluminat ştiinţific”, tineretul ajunge să nesocotească nepreţuita comoară conţinută în tradiţiile oricărei culturi vechi, precum şi în învăţăturile marilor religii ale lumii. Cel care crede că toate acestea sunt lipsite de orice valoare cade totodată într-o altă greşeală nu mai puţin periculoasă, trăind cu impresia că ştiinţa ar putea isca pur şi simplu din neant în mod raţional o întreagă cultură, cu tot ceea ce ţine de ea. Aceată impresie reprezintă un lucru nu cu mult mai prostesc decât părerea că ştiinţa noastră ar fi de ajuns pentru a „îmbunătăţi” omul în mod arbitrar prin intervenţii asupra genomului uman. O cultură conţine la fel de multă ştiinţă „crescută”, dobândită în urma procesului de selecţie ca şi o specie de animal care, după cum se ştie, nu poate fi deocamdată „făcută”.”

Konrad Lorenz – Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate